Friday, September 28, 2007

Surogat acut de plictiseala



Nu ar fi trebuit sa visez in culori. Oare ce inseamna asta? Ca sunt bolnav? Ca sunt bolnav cu siguranta… dadada as putea avea ceva.. ceva cronic..cu siguranta cronic.. si ar mai trebui sa fie.. ceva grav si de neinchipuit- ceva de genul albinozitate cronica. De fapt si sufar de asta- ma fac alb ca varul de fiecare data cand ma las in locul batranului si-mi aduc aminte cum miroseam impreuna ce ne gatea Alina. Apoi ca sa rad de el rasuceam niste servetele, I le insurubam in nas, ii faceam o poza cu cannon-ul si ma moleseam ascultand cum fredoneaza ceva romantat.

16:54 – a 18a pauza de tigara
Pen-ultima oara, dupa criza de plans a Alinei am discutat despre importanta unghiilor de la picioare… evident..mai mult ea vorbea- eu numaram atent carligele de pe balcon si ma gandeam la vaza ramasa goala ca o gaura neagra. A trebuit sa ii inghit inca o data nervii si sa arunc la gunoi macii plasticului vietii care ii provocau nebunei criza varstei a treia; bul bul..la fiecare inceput de weekend cand avea prea mult timp liber, cateva sute de baloane de sapun se spargeau in capul meu varsand viituri de nemultumire..
Bine ca de de data asta a durat numai 10 minute dupa ne-am calmat discutand si clasificand degetele de la picioarele Alinei. De fapt mai mult ea.
Eu numaram in continuare carligele, rugandu-ma sa nu ma oblige sa ma uit la falangele ei. Macar daca n-ar fi atat de strambe si colerice.
18:00- a 25a pauza de tigara daca nu mi se termina pachetul la a 20a.
Ultima oara, dupa criza de plans a Alinei, batranul mi-a zis ca i-ar fi placut sa simta miros de lamaie, dupa care a plecat in pas saltat pana in dormitor sa se uite la tablouri. Abia acum realizez ca dupa cateva saptamani bune de cand sta cu noi... e pentru prima oara cand stafiditul si-a lasat mandolina pe canapea… de fapt... cine naiba e si ce cauta la mine in sufragerie?
Dar sa fiu al dracului daca-mi mai pasa...atat vreme cat zice frumos...

Prima tigara din pachetul nou
A fost chiar ultima criza de plans a Alinei care are impesia ca ukulelele nu i se mai potrivesc. De parca i s-ar fi potrivit vreodata- mi-a innebunit si ultimele ramasite de sanatate mentala pe care le mai aveam, si le-a facut sa o ia razna prin papusoi.
I-am urat sa manance creta si sa moara de febra, si i-am spus ca plec sa imi caut identitatea.
Batranul nu mai misca de o saptamana...s-a rostogolit sub patul de la dormitor si acolo a ramas.. intr-un fel imi pare rau... zicea frumos…

No comments: