Ma numesc Sorina. mamei i s-a parut un nume luminos.. probabil inca mai credea in ceva cand aproape a murit de vie ingropata in datorii vii, pe cand incerca sa o scoata la capat pentru mine si fratii mei, Visiniul si Roscatul. Gemeni. Nu blonzi.
Eu nu mai cred decat in urmatorii 5 ani; dupa care planul e sa-mi fac de capat, ca un copil rasfatat. de ce? de ce? pentru ca am chef sa nu am chef sa traiesc fara sa stiu ca o fac. si intotdeauna am trait bine sub stress. mai bine putin si de calitate decat putin sau mult si fara miros sau gust. oricum revoltele din mine au crescut atat de mult ca simt nevoia sa nasc un Panzer cu dublu sistem de tragere. si revolta asta din mine, nu stiu cum sa-ti explic dragule, dar decat sa explodez o grenada in casa popoului sau sa devin un mercenar platit (o, da!), prefer sa fac lumii un serviciu murdar si sa o las asa cum este.
deci sunt sorina. luminoasa ca o reclama de restaurant si singura cuc, ca un cuc.
.....
nimic nu s-a intamplat in ultimele zile. am sa incep ce trebuia sa fac de mai multa vreme. sa imi uit si iert greselile din ultima saptamana. sa nu mai astept sa ma sune trecutul pe vodafone si sa tac malc ignorandu-l. poate dispare. de asta nu o sa mai vorbesc de trecut. nu de cel care a insemnat ceva pentru mine, oricum. am sa vorbesc de viitor.
in fond misiunea mea e simpla: am 5 ani la dispozitie sa imi duc la un semnificativ sfarsit o viata. un task mai simplu decat pentru scenaristul de la tanar si nelinistit.
